Biserica ortodoxă „Sf. Gheorghe” din Isaccea a fost ridicată la sfârşitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea, pe locul unui modest lăcaş de cult.
În 1842, Înalta Poartă a încuviinţat refacerea lui (document scris în limba arabă şi tradus de hogea de la Isaccea, Osman Hurşit). Inscripţiile dăltuite pe crucile din curtea bisericii au scrisul românesc, cu caractere chirilice şi datează din anii 1832-1834.
La început a fost construită cu naos, iar în 1942 i s-a adăugat pronausul, fiind un lăcaș de cult în stil bizantin, construit în formă de cruce. Fiind construită sub dominație otomană, atunci când turlele bisericilor creştine nu puteau fi mai înalte decât minaretul geamiei, naosul şi altarul au fost zidite iniţial și au fost îngropate în pământ până la jumătate.
Crucea din altar şi cea de pe turlă au avut la bază semiluna - pecetea epocii, dictat al stăpânirii otomane. Ulterior, turla a fost înlocuită şi o parte din pământul ce îngropa zidurile a fost îndepărtat.
De asemenea, mai sunt şi alte mărturii privind vechimea bisericii, printre care o icoană cu chipul Sf. Gheorghe, datată 1824, pe care sunt indicate etapele martirajului său, cu fragmente din acatistul Sf. Gheorghe şi cu indicaţia că a fost făcută de „Nicolae şi soţia sa Chiriţa”.
Anul 1830 este considerat anul fondării bisericii (după cele relatate de călătorul francez Boucher de Perthes în lucrarea sa „Voayage en Constantinopole”).
Biserica posedă un valoros iconostas de lemn, datând din epoca lui Vasile Lupu (1645), adus aici de la fosta mănăstire Adam (județul Galaţi).
Constructorii bisericii au folosit, pentru piciorul mesei din altar, un monument funerar de epocă romană.
Ultima modificare la data
Tuesday, May 20, 2025
